Cu romanul Focul, aparut in anul 1900, D'Annunzio a dat una dintre marturiile cele mai fidele ale inzestrarii sale iesite din comun. Un fragment autobiografic, iubirea fulguranta dintre poet si celebra tragediana Eleonora Duse, devenea nucleul narativ al cartii, desfasurat in somptuoase volute lirice pe fundalul unei Venetii baroc transfigurate. Numeroase simboluri, printre care acela aproape obsesiv al rodiei, stapanesc aceasta opera inchinata iubirii patimase si creatiei artistice in bucurie a poetului, care se vrea cu desavarsire liber, dincolo de orice lant, de orice limita, manat doar de neinfranatul sau orgoliu si de viziunea sa estetizanta, ambele proiectate asupra intregului univers. Lauda in fapt a cetatii de pe laguna, a Venetiei incarcate de splendori autumnale, cartea Focul concentreaza nu numai o exultanta bucurie de a trai, ci si o suma impresionanta de referinte culturale cu privire la acest loc de electiune al istoriei spiritului european. O opulenta decorativa de o apasatoare frumusete plasticizanta face sa prinda in sine o atmosfera bogata in sinestezii, in care lumina, culorile si sunetele isi raspund, starnind in chip superior puterile imaginative. George Lazarescu
