Volumul de față, Scrisori din Paris, se situează tocmai pe punctul de intersecție a acestor linii. Sau, mai bine zis, în locul în care această intersecție se vede cel mai bine – în capitala tuturor moravurilor lumii, unde „totul este acceptat și înțeles” -- Henry James.
Dacă societatea basarabeană ar fi avut un beau monde, în persoana Lucreției Bârlădeanu ar fi pierdut un cronicar al vieții mondene. Și aceasta nu pentru că autoarea ar avea propensiune față de bâlciul deșertăciunilor, deși o anumită fascinație a elevatului persistă, ci mai curând fiind ghidată de un simț acut al nuanțelor cu care știe să deslușească linii euclidiene în desenul pollockian al firilor umane.
